Oameni si intrebari

Cam tarziu. Nu aveam somn, stateam si ma uitam pe pereti, incercand sa adorm.
Aparent simplu, insa am inceput sa ma gandesc la oameni, tot felul, se complica treaba, imi trece somnul. Ma gandesc cati oameni cunosc, de cate tipuri, si asa mai departe. De ce nici unul nu e la fel ca altul ? Simplu. Pentru ca suntem oameni. Sunt oameni care ma fac sa ii iubesc, oameni care nici nu ii observ, oameni despre care stiu orice, oameni despre care nu stiu nimic... oameni care ma fac sa plang, oameni cu care plang, oameni cu care rad, oameni care ii admir, oameni care imi starnesc, mila sau simpatie..oameni indiferenti sau iubitori..oameni de care mi-e dor, oameni pe care ii evit...
Imi plac oamenii,
pentru ca fiecare are ceva nou, ceva care imi place, ceva ce pot invata, ceva ce detest, fiecare e unic in felul lui..
imi place sa studiez oamenii, imi plac oamenii in preajma mea,insa unii oameni ma fac sa-mi doresc sa stau singura...
Oare de ce iubesc oamenii, desi sunt oameni care m-au facut sa regret ca sunt om, ca si ei ?
Oare de ce sunt atatea intrebari si neajunse raspunsuri ?
De ce orice raspuns are o intrebare insa sunt si intrebari fara raspuns?
Aici intervin oamenii, daca nu am fi fost noi, oamenii, totul ar fi fost atat de simplu. Oare ?
De ce mi-e frica sa intreb dar nu imi este frica sa fiu intrebata?
De ce oamenii sunt atat de dificili si de ascunsi ?
De ce am adunat atatea intrebari in doar 10 minute de cand ma gandesc la oameni ? Si nici un raspuns concret ?
Sunt oameni simpli si oameni complicati, eu ii cunosc doar pe cei complicati ?
Sunt oameni buni si oameni indiferenti. Cei buni au plecat?
Sunt oameni prosti sau tacuti ?
Sunt oameni frumosi si oameni urati. Insa ma dezamagesc tot mai multi oameni frumosi, deoarece sunt urati in interior..
Atatea intrebari...Si atat de multa tacere..
Atata liniste si atat de multi oameni ...